Frica la vreme de virus…

De câteva zile stam încuiați în casă și ascultăm ultimele vești despre virusul cu nume de bere care se întinde ca o placintă prin toata lumea. Și cum suntem “la autoizolare”, activitatea “în tendințe” zilele astea, majoritatea lucrăm de-acasa și avem o stare de zici că a dat cu “atomica”.

Mă uit în jurul meu și mă minunez de cum poate să reacționeze creierul uman la manipularea în masă. Strazile s-au golit, în sfârșit ne-am văzut visul cu ochii și traficul în București e linistit mai abitir decât în timpul verii cand toată lumea e plecată în vacanță și nimeni nu ia contact cu nimeni.

Ne uităm unii la alții de parcă am fi ciumați și nu știm unde să ne băgăm când vine cineva pe trotuar din partea cealaltă. Unii poartă măști și nu te poți împiedica să nu te întrebi dacă vrea să se protejeze pe el sau e bolnav și e o persoană cu un înalt simț civic și vrea să-i protejeze pe ceilalți. Și într-un caz si în celalalt omul cu mască îți produce un gol în stomac și te străduiești din răsputeri sa-i faci cât mai mult loc să treacă pe la cea mai mare distanță posibilă de tine chiar dacă asta înseamnă să o iei pe carosabil. Iar dacă nu poartă mască e și mai rău. Dacă nefericitul strănută cumva din cauza soarelui, a feștelit-o albastru. Dacă lucrurile continuă în ritmul ăsta, în curând o să riște linșajul.

Mă fascinează deasemenea apetitul oamenilor pentru “nenorocire”. Aproape toata lumea stă călare pe televizor, pe telefon, pe computer sau pe orice altă piesă de tehnologie care poate să-i satisfacă nevoia de morbid, și sapă după ultimele vești cu morți și noii contaminați. Personal, nu mă mai uit la știri de vreo cinci ani, dar zilele astea n-am nicio șansă, sunt informată vreau, nu vreau. Și indiferent cât mă străduiesc să le spun oamenilor că lucrurile nu sunt câteodată ce par a fi, și că acest utilaj minunat care se numeste creier are uimitoarea capacitate de a distorsiona informațiile nu mă ascultă aproape nimeni pentru ca foamea de extraordinar e mult mai mare decât rațiunea.

Ce mi se pare de asemenea remarcabil este că după ce se îndoapă cu știrile furnizate de către toate variantele de media, pe urmă se întreabă cu ochii cât cepele “ce ne facem?” și dau buzna la magazin și cumpără toată hârtia igienică de pe raft fără să se întrebe de data asta “de ce vreau să fac asta?”. Și partea cea mai tare e că după toate astea vin acasă și după ce se spală conștiincios pe mâini, sau nu, își iau capul în mâini și se plâng și continuă discuțiile pe aceeași temă.

Și nimanui nu-i pasă ca există cauze care provoacă muuuult mai multe decese decât nenorocitul asta de virus, și nimeni nu face un caz din asta deși este realitatea în care trăim. Fumatul, avorturile, accidentele de mașină, până și o amarâtă de gripă sunt lucruri cauzatoare de moarte mult mai grave, peste tot în lume, fără ca vreun stat să declare stare de urgență și să-și oprească economia pentru asta. Acum s-au gândit că lumea s-a cam prins că virusul e cam prăpădit și că nu merită o panică pe cinste și chipurile l-au combinat cu alte virusuri mai serioase. Aceeași Mărie cu altă pălărie aș zice, dar asta e doar părerea mea… Și în decembrie ‘89 urla media că sunt 60000 morți care s-au dovedit a fi vreo o mie și ceva… Zâmbesc și-mi aduc aminte de bunicul care avea o vorbă, “poate să-ți dea de gândit când te gândești…”.

Că tot veni vorba, stăteam și mă gândeam zilele astea…, câteodată numa’ stau, dar de data asta mă și gândeam, că totul e o chestiune de decizie în viață și cum bine zicea mentorul meu Richard Bandler, “calitatea vieții noastre depinde de calitatea poveștilor pe care ni le spunem”. Și-atunci vin și vă-ntreb, ce-ar trebui să se întâmple sa decideți diferit? Cum ar fi dacă ați începe să căutați altfel de știri sau ați schimba modul în care vă uitați la ce se întâmplă? Cum ar fi dacă am folosi timpul ăsta în care lumea, sau macar o buna parte din ea s-a oprit în loc și fiecare dintre noi am da un “restart” la sistemul personal. Cum ar fi dacă în loc să aleg să trăiesc în frică și să fiu atât de ușor de manipulat din cauza asta, să aleg să trăiesc constient și liber. Nu spune nimeni să nu vă pese de ce se întâmplă în jur, dar înainte să faceți ceva sau să alegeți să vă purtați într-un anume fel să trageți aer adânc în piept și să vă întrebați nu numai “de ce fac asta?”, ci și “de ce vreau să fac asta?”.

Cu frica e simplu. Cine a vazut live-urile mele de pe Facebook sau filmulețele de pe YouTube știe că am mai povestit despre niște tehnici foarte simple de schimbare a stării în care ne aflăm. Cea mai la îndemană mi se pare cea cu schimbarea posturii corpului. Când am o stare de tot rahatul pot s-o schimb în doar un minut schimbându-mi postura. Îndreptați-vă spatele, trageți bine de umeri spre spate, ridicați bărbia puțin și priviți în sus sau spre tavan și păstrați postura asta timp de doar un minut și fac pariu ca vi se schimbă starea în bine. În plus, în postura asta nu poți să fii suparat indiferent la ce te gândești. Dacă vreți mai multe detalii găsiți filmuletul meu de pe YouTube aici.

Mai sunt câteva aproape la fel de simple, dar asta este cea mai la îndemână pentru că puteți s-o aplicați practic oriunde și nu necesită mare concentrare.

Și ca să revin la decizii, de ce nu alegeți să citiți un banc în loc de raportul morților sau să vă uitați la o comedie în loc de știri care și-așa sunt distorsionate, umflate și contradictorii și nu fac decât să creeze confuzie. Asta nu înseamnă ca nu vă pasă de ce se întâmplă în jur, ci e doar un mod de a depăși perioada asta nebună și să rămânem cu mintea întreagă, în stare să reacționăm rațional în caz de nevoie.

Să fiți foarte sănătoși!